ANALIZĂ | Turcia și Rusia, echilibru instabil: ”Erdogan pivotează către Occident, de dragul stabilității economice, iar Putin joacă la așteptare”

După ce a câștigat alegerile din luna mai a acestui an, Recep Tayyip Erdogan – președintele Turciei – pare din ce în ce mai apropiat de Occident, ceea ce ridică semne de întrebare pe coridoarele Kremlinului. Totuși, Rusia lui Putin menține un ”echilibru instabil” în relația cu Turcia, iar nemulțumirile sunt mascate de o atitudine condescendentă.

Cercetătorul Ruslan Suleymanov – Institutul pentru Dezvoltare și Diplomație (IDD) de la Universitatea ADA din Baku, Azerbaidjan – este de părere că pot apărea ”probleme în paradis”, numai că, deocamdată, Moscova analizează pașii făcuți de Turcia și joacă ”la așteptare”.

• Turcia lui Erdogan a dat ”undă verde” aderării Suediei la NATO, iar Moscova și-a păstrat calmul.
• Tensiunea a crescut, totuși, după ce Recep Tayyip Erdogan a decis să permită transferarea înapoi în Ucraina a cinci comandanți ai batalionului Azov. Decizia a fost luată în timpul vizitei pe care președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a efectuat-o la Istanbul.

Cei cinci comandanți ucraineni fuseseră capturați de forțele Kremlinului și transferați în Turcia, primind asigurări că nu se vor întoarce în Ucraina până la încheierea războiului. Între timp, scenariul s-a schimbat radical.

La Kremlin, decizia Ankarei a fost percepută ca o ”încălcare a acordului existent”, numai că preeșdintele Turciei a transmis că ”supărarea Moscovei” a scăzut în intensitate și s-a revenit la normalitate.

”Rusia a fost supărată inițial, dar apoi, după ce a primit câteva detalii… situația a devenit pozitivă”, a declarat Recep Tayyip Erdogan.

”Propriul drum” al Turciei

În prezent, Moscova nu este în măsură să permită o deteriorare a relațiilor cu Turci – notează Ruslan Suleymanov în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace – și, de asemenea, este important ca Erdogan să evite asta pentru a continua să beneficieze de medierea între Moscova și Occident.

”Întoarcerea lui Erdogan către Occident este determinată și de factori interni, cum ar fi o criză economică severă, care necesită investiții colosale doar Occidentul le poate oferi.

Întregul program pre-electoral al lui Erdogan a fost construit pe a distrage atenția alegătorilor turci de la economia zbuciumată, în special de la deprecierea de cinci ori a lirei față de dolar în ultimii ani și de inflația enormă, care a atins 85 la sută în termeni anuali în noiembrie anul trecut.

Recunoașterea realizărilor militare turcești și retorica fără compromisuri față de Occident au fost concepute pentru a demonstra influența internațională sporită a Turciei. În acest fel, Erdogan și-ar putea limita referirile la problemele socio-economice, explicând că „Turcia își face propriul drum”, scrie Ruslan Suleymanov.

”Imediat după alegeri, turcii au fost însă nevoiți să facă față realității. Lira turcească a continuat să scadă rapid față de dolar, scăzând cu aproape 30% în decurs de o lună de la ziua alegerilor. Prețurile de consum în iunie au crescut cu 38% față de luna iunie precedentă”

Ruslan Suleymanov

”Turcia are mare nevoie de un aflux de capital străin”

Toate acestea l-au determinat pe Erdogan să-și folosească realegerea pentru a abandona politica de rate a dobânzilor artificial scăzute și a porni pe calea liberalizării economice.

În urma noilor numiri, banca centrală turcă a majorat rata dobânzii pentru prima dată în douăzeci și șapte de luni — de la 8,5 la sută la 15 la sută.

”Numai asta nu este suficient pentru o stabilizare cuprinzătoare a economiei turce, care se bazează în mare măsură pe investițiile străine. Turcia are mare nevoie de un aflux de capital străin, iar cei mai mari investitori din economia sa continuă să fie țările occidentale, în primul rând Țările de Jos, Statele Unite și Regatul Unit, care împreună reprezintă aproximativ 30 la sută.

Mai mult, o parte semnificativă a exporturilor turcești merge către Occident. Chiar și după o creștere record a comerțului cu Moscova, Rusia încă deține doar 3,7% din exporturile Turciei, urmând cu mult în urma omologilor săi occidentali.

În aceste circumstanțe, Erdogan a recunoscut necesitatea de a pivota spre Occident de dragul stabilității economice. Cu toate acestea, ruperea legăturilor cu Rusia, care anul trecut a devenit principalul importator al Turciei, nu este o opțiune”, explică Ruslan Suleymanov în analiza sa.

”Reacția prudentă a Kremlinului a arătat că Rusia nu este în prezent în măsură să escaladeze tensiunile cu Turcia”

Potrivit lui Ruslan Suleymanov, nu există motive care să inducă viitoare tensiuni între Moscova și Ankara din cauza aprobării de către Turcia a aderării Suediei la NATO.

Obiecțiile turcești au fost de multă vreme punctul de blocare în aderarea Suediei, dar problema a fost, de fapt, rezolvată în mod fundamental la Summit-ul NATO din anul 2022, de la Madrid, acolo unde Turcia, Suedia și Finlanda au semnat memorandumul corespunzător .

”Erdogan doar câștiga timp din cauza alegerilor prezidențiale, în timpul cărora a jucat cartea sentimentul anti-occidental . Acum, fiind reales, Erdogan are mâinile dezlegate, iar el își poate anunța oficial consimțământul, mai ales că Statele Unite au îndulcit înțelegerea, acceptând să furnizeze Turciei avioane de luptă F- 16.

Aprobarea de către Turcia a aderării Suediei nu a fost o surpriză pentru Kremlin, după cum a confirmat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov. «Turcia își asumă obligațiile. Acest lucru nu a fost niciodată un secret pentru noi și nu l-am privit niciodată prin ochelari de culoare trandafirie»”, a spus Peskov.

Oricum, reacția prudentă a Kremlinului a arătat că Rusia nu este în prezent în măsură să escaladeze tensiunile cu Turcia, care rămâne singurul mediator real în relațiile Moscovei cu Occidentul și Kievul, precum și unul dintre partenerii săi economici cheie.

Erdogan nu a uitat nici sprijinul pe care l-a primit de la Moscova în timpul campaniei sale electorale – spre exemplu, Moscova a acordat Ankarei o amânare a plății pentru gaze de 20 de miliarde de dolari -, legăturile lor economice strânse sau capacitatea de a exercita presiuni asupra partenerilor NATO cu ajutorul Rusiei.

În consecință, cele două țări vor continua să efectueze acest delicat act de echilibrare, evitând escaladerile grave”, încheie cercetătorul Ruslan Suleymanov.

Sursa foto – Profimedia Images

Citește și:

60.000 $ cash, hărți militare și o beție cruntă. Omul dorit de Putin la comanda Wagner a ”cucerit” un spital: ”Nu a putut spune cum îl cheamă!”

Asasinarea lui Oleg Horjan | Vadim Krasnoselski, liderul de la Tiraspol, discuție cu ambasadorul UE în R. Moldova: ”Ancheta este sub controlul meu”

ULTIMA ORĂ | Oleg Horjan, liderul opoziției din Transnistria, ucis în propria locuință

ANALIZĂ | Consultantul politic Joshua R. Kroeker: ”Putin nu mai poate proiecta imaginea unui bărbat macho care guvernează cu o mână de fier”

ANALIZĂ | Sinologul Mihail Korostikov: ”Devine Rusia lui Putin, cu adevărat, marioneta și vasalul Chinei?”